Pop Otto

De cand m-am mutat pe noul host, am reusit sa stau 4 luni pe un singur blog, fara sa-l mut fara sa fac modificari si sa incep din nou (am inceput de mai multe ori blogging-ul, pe-net.biz era inainte si ottous.com prin Aprilie).

Pe 13 August am inceput din nou sa scriu, despre tot ce e in jurul meu, sau ce a fost
Sper sa mai tin mult timp tot asa.

Am lipsit putin timp, nu stiu exact cat, eram ocupat, ba cu magazinul, ba cu sala, ba cu afacerile, ba cu una alta, deci nu am avut timp, dar, sper ca de azi voi avea, daca nu o sa apara iar cateva probleme pe care le-am confruntat in timpul cand am lipsit
O sa revin cu noi articole interesante, si tot ce va place si normal, ce-mi place si mie.

Era cu atatia ani in urma, nici nu mai tin minte cand era, dar era, Adevarat.org, serverul nostru, din multe motive s-a destramat.

Mai de mult nu stiam de Yahoo! Messenger, doar de mIRC si de site-uri, nu ma interesa nimic altceva, doar aceste doua, si intr-o zi, un prieten vechi pe care l-am cunoscut prima data, m-a invitat pe un server IRC, pe adevarat.org, acolo l-am cunoscut pe `Slim (Adrian), Rh-Linux (Cosmin). Luigi, oliviu, spice-boy, STX, ad_y, si cel care m-a invitat pe server era Admin. Am format o echipa super, multi utilizatori pe server, dar s-a destramat, nu mai aveam root-uri unde sa tinem serverele si ce era mai important nu aveam un calculator pe care sa-l tinem 24/7 pornit.

Acum 10 minute am vorbit cu Admin, defapt pentru mine e toni, si pentru mai multi si mi-a dat site-ul lui http://adevarat.zapto.org sa intru si sa vad ce mai e si am citit o poveste, care mi-a placut, e povestea lui pe care inca nu a trait-o cu intregime, dar e scris intelept, parca ar stii ce ar fi.

Chiar acum a sters articolul, bine ca am lasat pagina deschisa si va pot arata si vouva
Titlu: Povestea unui albinar

A fost odata un albinar pe nume mos Ion Gheorghe Barba, care avea in jur de saptezeci si doua de mii de albine si le-a intretinut din sudoarea fetei, doar asa reusind sa supravietiasca si din mica pensie pe care o mai avea. Bietu’ mosneag, prapad cum era, nici pantalonii lui nu stateau la locul lor, cureaua nefiind de folos. Omul avea in jur de 86 ani si era singuratic cuc, asa a fost toata viata lui. Nici o fata nu l-a bagat in seama cand era tanar si tot asa a ramas, cu ghinion in dragoste. Inca din tinerete, el incepuse sa o tina in chefuri dar culmea ca a fost un om bun, intelectual si cu un serviciu foarte bun. Pana la pensie tot serviciul ala si l-a pastrat, dar a avut si mai mari belele si de fiecare data scapa cu bine din toate. Macar era descurcaret si clasat un om sociabil care stia sa comunice si stia ce vroia de la viata.
La un moment dat, cand iesea in societate sau saluta oamenii avea o replica veche si un argou pe care il stia toata lumea. Ca de exemplu: “Salut frate de albine.”, “Ce faci frate de albine”, “Toata stima si respectul tata de albine”, si lista continua, da’ bineinteles ca nu facea asa cand era vorba de oamenii legii, din institutii publice. Numai cu prietenii vorbea asa. Numai de “albine” si de “beton armat” pomenea la orice pas, dar era un tip foarte amuzant, macar daca stateai la discutie cu dansul te bufnea rasul. Cred ca aceste argouri au venit de la faptul ca un om care munceste este asemenea albinelor, deci un “frate de albine” e demn de mandrie. Cel care sta si numai pierde vremea era numit “tata albinelor” sau “barbatusul, masculul sau trantorul” albinelor care nu lucra nimic.
Pe de alta parte, isi manifesta interesul in distractie pe care o numea “beton armat” pentru ca era intr-o stare de euforie profunda si chiar a reusit sa doboare recordul cu multi amici curtezani devenind el de felul sau, mai de viata si a trait fericit ducand-o in acest mod. Asa s-a impacat si cu ideea de a fi singur si a acceptat situatia asa cum era, timp de cateva decade.
Incepe sa-si croiasca drumul spre apicultura, dupa ce in prealabil a avut profesia ca si informatician la momentul lui pe cand era mai tanar. El a murit la varsta de 93 ani fiind bolnav de complicatii ale organelor interne si de boala batranetii care i-au pus capat zilelor. A fost inmormantat la cimitirul de la Sapanta, judetul Maramures. La inmormantarea lui au participat doar 15 oameni, pentru ca toti prietenii si rudele lui au murit inaintea lui. Nu ar fi fost asa, daca cineva ar fi fost alaturi de el sa-i ofere sprijinul necesar si afectiunea de care avea nevoie.

Sper, pe cand termin scoala, ca sa putem face ceva noi, echipa adevarat, ce sa nu mai aiba sfarsit
Astept commenturi de la echipa!